Câteva locuri și oameni pe care i-aș muta din Timiș în Arad, dacă aș putea ✨
Am plecat sâmbătă după-amiază din Zimandcuz împreună cu Dana, Karina și Karissia. Am lăsat în urmă grijile și laptopul și am pornit pe ruta bine știută: centura Aradului, autostrada până la Margina. Drumul a fost mai mult decât kilometri parcurși, a fost desprinderea de agitație și intrarea într-o altă stare, una în care timpul curge altfel.
Prima oprire a fost la Făget 🌿. Acolo, prietenii noștri Marius și Angela ne-au întâmpinat cu rânduiala și ospitalitatea lor obișnuită. Angela ne-a pus în față o masă bogată: șnițele, supă cu tăiței, cartofi prăjiți și deserturi care îți rămân în minte. Nu pentru cineva anume, ci pentru toți, așa cum face ea de fiecare dată.






Marius mi-a dat, ca de obicei, un sfat simplu, dar cu greutate: să mănânc pătrunjel proaspăt 🌱 în fiecare zi. Pare banal, dar m-am gândit mult la asta. Lecțiile mari se ascund adesea în gesturi mici. La fel cum am înțeles și din grădina lui, ordonată și plină de soiuri rare, de la roșii negre la legume crescute cu răbdare.


















Spre seară am ajuns la Surduc 🌊. Acolo ne-au așteptat Sandu și Daiana, oameni care nu sunt doar prieteni, ci gazde adevărate. Locul lor de cazare, chiar pe malul lacului, e curat, bine organizat și primitor. Dacă vreți să petreceți câteva zile aici, să știți că au cam 20 de locuri disponibile, iar pentru două nopți prețul e în jur de 2800 de lei — o sumă mai mult decât corectă pentru ce oferă: liniște, apă, natură și ospitalitate. Îi puteți suna direct la 0730 938 908 📞, și să le spuneți că ați aflat de la mine; sigur o să vă facă și o reducere.
Atmosfera era de petrecere, cu muzică și voie bună. Eu m-am retras spre mal. Am citit câteva pagini și am simțit liniștea apei. Mai târziu, am intrat în jacuzzi și m-am lăsat două ore în apa caldă de 38 de grade.







Duminică dimineața, la 8:30, am ieșit din cameră. Aer rece, cam 14 grade. Liniște deplină, petrecăreții încă dormeau. Bărcile trase la mal, lacul nemișcat. Am făcut câteva poze, dar adevărata frumusețe era în absența oricărui gând.





Am pornit apoi spre Mănăstirea Fârdea ⛪. Predica părintelui Nectarie a fost simplă, dar profundă. În biserică erau puțini oameni, dar fiecare părea împăcat. La magazinul mănăstirii am găsit miere, ceaiuri și câteva produse surprinzătoare. Am plecat cu miere, dar mai ales cu un sentiment de pace interioară.













Înapoi la Surduc, energia era alta. Karissia a urcat pe jet alături de Sandu 🚤. Curajoasă, zâmbitoare, trăind momentul. Eu am privit-o cu recunoștință. Am luat-o apoi pe hidrobicicletă. Pentru ea, plictisitor. Pentru mine, libertate și liniște. Diferența de generații e vizibilă: ei caută aventura, noi apreciem liniștea. Mai târziu am urcat pe ATV. La început emoționat, apoi sigur pe mine. Karissia, încântată, cu obrajii roșii de la vânt.
Ziua s-a încheiat cu o lasagna altfel: vinete, dovlecel, sos de roșii și usturoi, mozzarella și parmezan 🍅🧄🧀. Fără carne, dar cu un gust aparte. Uneori, simplitatea făcută bine valorează mai mult decât orice sofisticare.





Duminică seara am aflat că Fifi 🐾, cățelul nostru de 15 ani, nu se simte bine. Luni dimineață vestea a fost grea: a murit. Pentru noi, Fifi nu a fost doar un câine. A fost primul nostru copil, cum spune Karina. Un personaj din povestea noastră de familie, un suflet care a știut să iubească fără condiții. Pierderea lui a umbrit bucuria weekendului, dar viața e așa: din lumini și umbre, din bucurii și dureri. Și tocmai asta o face frumoasă.
…o poza cu Fifi din 2010, cand a aparut in viata noastra…ramas bun, Fifi…
Am rămas cu gândul că echilibrul nu înseamnă doar bucurii. Înseamnă să primești totul, așa cum vine ⚖️. Și să-ți amintești că uneori, pentru a simți viața întreagă, e suficient să respiri aer rece pe malul unui lac, să mănânci o bucată de lasagna simplă și să privești zâmbetul copilului tău.